Înțelesuri
- 1
Construcție din lemn, din metal sau din zidărie care împrejmuiește o curte, un teren sau o grădină.
„A vopsit gardul din curte în alb.”
- 2
Împletitură de nuiele pusă de-a curmezișul unei ape, ca să se prindă peștele.
„Au ridicat un gard de nuiele în vad.”
- 3
(Sport) Fiecare dintre obstacolele peste care sar alergătorii.
„A câștigat proba de o sută de metri garduri.”
Sinonime
- îngrăditură
- împrejmuire
- ulucă
- ocol
Expresii și locuțiuni
- Gard viușir des de arbuști, care ține loc de gard.
- A da cu oiștea-n garda spune sau a face o nepotrivire.
- A lega pe cineva la garda-l păcăli.
- A sări peste garduria umbla cu aventuri, a-și înșela partenerul.
- A lega ceva la garda lăsa un lucru baltă.
Forme flexionare
- plural
- garduri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (gradŭ).