Înțeles
Faptul de a acorda cuiva avantaje nemeritate, din simpatie sau din interes, nu după merit; (la plural) asemenea avantaje.
„Părinții au acuzat-o pe profesoară de favoritism la note.”
Sinonime
- părtinire
- nepotism
Antonime
- imparțialitate
- echitate
Cum se folosește
Plural: favoritisme.
Forme flexionare
- plural
- favoritisme
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (favoritisme).