Înțeles
Rănire a unei articulații prin răsucirea ei bruscă, cu întinderea sau ruperea ligamentelor, fără ca oasele să iasă din loc.
„A călcat strâmb și s-a ales cu o entorsă la gleznă.”
Cum se folosește
Plural: entorse. G.-D.: entorsei. Nu se confundă cu luxația, în care oasele ies din articulație.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- entorsei
- plural
- entorse
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (entorse).