Înțelesuri
- 1
Plantă cu tulpina târâtoare și cu fructe mari, rotunde sau lunguiețe, care se mănâncă; fructul acestei plante; bostan.
„Toamna, bunica făcea plăcintă cu dovleac copt.”
- 2
Figurat, familiar: cap (de om prost).
„Bagă-ți în dovleac ce ți-am spus!”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: dovleci. Despărțire: do-vleac.
Forme flexionare
- plural
- dovleci
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcescul devlek.