Înțelesuri
- 1
Faptul de a doborî: de a culca la pământ ceva care stă în picioare sau de a da jos ceva care zboară ori atârnă.
„Doborârea copacilor bătrâni din parc a stârnit proteste.”
- 2
Înfrângerea cuiva, înlăturarea lui de la putere; desființarea unei stări de lucruri.
„Ziarele vremii au scris pe larg despre doborârea guvernului.”
- 3
(Sport) Depășirea unui record.
„Doborârea recordului mondial a venit în ultima tură.”
Sinonime
- răsturnare
- dărâmare
Cum se folosește
Plural: doborâri. G.-D.: doborârii.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- doborârii
- plural
- doborâri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Derivat din verbul „a doborî”.