Înțelesuri
- 1
Însușirea celui care știe să păstreze o taină.
„Poți să-i spui orice, are o discreție desăvârșită.”
- 2
Purtare reținută, care nu atrage atenția.
„S-a îmbrăcat cu discreție la înmormântare.”
Antonime
- indiscreție
- flecăreală
Cum se folosește
Se pronunță dis-cre-ți-e.
Expresii și locuțiuni
- La discrețiecât vrei, fără limită.
- A păstra discrețiaa nu spune nimănui un secret.
Etimologie
Din franceza discrétion și din latinescul discretio.