Înțelesuri
- 1
Linia care înconjoară și delimitează o suprafață, un corp sau un obiect.
„În ceață, abia se vedea conturul muntelui.”
- 2
Desen sau schiță care redă doar această linie.
„Pictorul a început cu un contur în creion.”
Cum se folosește
Plural: contururi (și conture).
Expresii și locuțiuni
- hartă de conturhartă geografică pe care sunt trecute doar limitele uscatului și ale apelor.
Forme flexionare
- plural
- contururi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (contour).