Înțelesuri
- 1
Participarea, alături de altcineva, la săvârșirea unei infracțiuni.
„A fost condamnat pentru complicitate la furt.”
- 2
Înțelegere tăcută între două persoane.
„Și-au aruncat o privire plină de complicitate.”
Sinonime
- participare
- conivență
- înțelegere
Cum se folosește
Pluralul „complicități” e rar.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- complicității
- plural
- complicități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza complicité.