Înțelesuri
- 1
Încăpere în care cineva își exercită meseria.
„Are cabinet stomatologic în centrul orașului.”
- 2
Biroul unui conducător și oamenii care lucrează direct pentru el.
„Documentul a ajuns la cabinetul ministrului.”
- 3
Sală dintr-o școală, amenajată pentru o anumită materie.
„Ora se ține în cabinetul de biologie.”
- 4
(În unele țări) Guvernul, cu toți miniștrii lui.
„Cabinetul a demisionat în bloc.”
Expresii și locuțiuni
- Șef de cabinetfuncționarul care pregătește lucrările unui ministru sau ale unui alt conducător.
- Cabinet de instrucție(în unele țări) serviciul de cercetare condus de un judecător de instrucție.
Forme flexionare
- plural
- cabinete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (cabinet).