Înțelesuri
- 1
(Regional) Ac cu gămălie; vârf ascuțit.
„Croitoreasa a prins tivul cu bolduri înainte să-l coasă.”
- 2
Băț ascuțit la un capăt, folosit ca să mâni boii sau vacile la mers.
„Țăranul împungea boii cu boldul ca să urce dealul.”
- 3
(Învechit) Îndemn care împinge pe cineva să facă ceva; imbold.
„Lauda învățătorului i-a fost un bold să învețe mai mult.”
Cum se folosește
Regional. Plural: bolduri. Nu se confundă cu adjectivul „bold” (aldin).
Forme flexionare
- plural
- bolduri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (bodlĭ, „ghimpe”).