DEX Dicționar

boicot

substantiv neutruun sens

Înțeles

  1. Întreruperea organizată a relațiilor cu o persoană, cu o firmă sau cu un stat, ca formă de protest.

    „Mai multe țări au anunțat boicotul Jocurilor Olimpice.”

Sinonime

  • boicotare

Cum se folosește

Se desparte boi-cot. Plural: boicoturi.

Forme flexionare

plural
boicoturi

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din verbul „a boicota” (derivat regresiv).

Cuvântul de bază, în dicționar: a boicota

Alte cuvinte de pe litera B