Înțelesuri
- 1
Care se conduce singur, după legi proprii, în cadrul unui stat sau al unei organizații.
„Insula are statut de regiune autonomă.”
- 2
Care nu depinde de nimeni, care se descurcă singur; liber, independent.
„La zece ani, copilul era deja destul de autonom.”
- 3
(Despre aparate, vehicule) Care funcționează singur, fără intervenția omului sau fără sursă din exterior.
„Firma testează mașini autonome, fără șofer.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Se desparte a-u-. Forme: autonomă, autonomi, autonome.
Forme flexionare
- masculin plural
- autonomi
- feminin
- autonomă
- feminin plural
- autonome
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (autonome) și din latină (autonomus).