Înțeles
A căuta cu de-amănuntul într-o casă, într-o mașină sau asupra unei persoane, în baza legii.
„Polițiștii au percheziționat apartamentul suspectului.”
Sinonime
- a cotrobăi
- a scotoci
- a controla
Cum se folosește
Se pronunță per-che-zi-ți-o-na. Forma recomandată de DOOM 3 e „percheziționa”, nu „perchiziționa”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- percheziționez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- percheziționează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să percheziționez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să percheziționeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza perquisitionner.