Înțelesuri
- 1
Pe care îl ai din naștere; înnăscut.
„Are un talent nativ pentru muzică.”
- 2
Care vorbește o limbă de mic copil, ca limbă maternă.
„Profesorul de engleză e vorbitor nativ.”
- 3
(Chimie, despre metale) Găsit în natură în stare pură.
„Aurul nativ apare uneori sub formă de pepite.”
Antonime
- dobândit
- străin
Cum se folosește
Femininul e „nativă”.
Expresii și locuțiuni
- Vorbitor nativom pentru care o limbă e limba maternă.
Forme flexionare
- masculin plural
- nativi
- masculin plural
- native
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul nativus, din franceza natif și din germana nativ.