Înțelesuri
- 1
Care ține de legătura tainică dintre om și divinitate.
„Sfinții au trăit experiențe mistice în pustie.”
- 2
Tainic, greu de explicat cu rațiunea.
„Pădurea avea o atmosferă mistică în ceață.”
- 3
(Substantivat) Om care caută unirea directă cu divinitatea prin rugăciune și contemplație.
„Meister Eckhart a fost un mare mistic german.”
Antonime
- rațional
- laic
Cum se folosește
Femininul e „mistică”.
Etimologie
Din franceza mystique.