Înțelesuri
- 1
Faptul de a aluneca, de a-ți pierde echilibrul pe o suprafață lucioasă.
„Alunecarea pe gheață i-a rupt piciorul.”
- 2
Deplasarea unei mase de pământ pe o pantă.
„Ploile au provocat o alunecare de teren pe drumul național.”
Sinonime
- alunecuș
- derapaj
Cum se folosește
Pluralul e „alunecări”.
Expresii și locuțiuni
- Alunecare de terensurparea pământului de pe un deal sau de pe o pantă.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- alunecării
- plural
- alunecări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a aluneca”.